povestea balenei -poveste + fisa

Povestea balenei

                                     după Joseph Rudyard Kipling

                                

Odată,   demult,  trăia  în  mare  o  Balenă  şi  Balena  aceasta  mânca  tot  soiul  de  peşti. Mânca şi steaua-de-mare, şi pisica de mare, şi crabul, şi crapul, şi morunul, şi barbunul, şi calcanul, şi ciortanul, şi cega, şi păstruga, şi homarul, şi ţiparul. Toţi peştii pe care-i găsea pe unde umbla, îi înfuleca – uite aşa!

Dar tot hăpăind, se pomeni într-o zi că nu mai rămăsese în toată marea decât un singur peştişor: un peştişor mic de tot, dar tare isteţ, care înota la adăpostul urechii drepte a Balenei, ca să fie în afara oricărei primejdii. Nemaigăsind nimic de mâncare, Balena se ridică în coadă şi spuse:

— Mi-e foame.

Auzind vorbele acestea, peştişorul cel isteţ răspunse cu o voce mică, dar şireată:

Nobil şi generos cetaceu, ai gustat vreodată om?

— Nu, răspunse Balena. Ce gust are?

— Are gust bun, spuse peştişorul cel isteţ. E bun, dar cam greu de mistuit.

— Atunci fă-mi rost de câţiva, spuse Balena plesnind din coadă, de se înspumă marea cât vedeai cu ochii.

— Ţi-ar ajunge şi câte unul, din când în când, spuse peştişorul cel isteţ. Dacă înoţi până la cincizeci de grade latitudine nordică şi patruzeci de grade longitudine vestică, o să afli în mijlocul mării, şezând pe o plută, un marinar naufragiat, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de pânză albastră, cu o pereche de bretele şi înarmat cu un cuţit. Trebuie însă să-ţi mărturisesc că marinarul este un om grozav de înţelept şi de priceput.

 Aşa că Balena se aşternu la drum şi înotă, şi iar înotă, cât putu de repede, până ce ajunse la cincizeci de grade latitudine nordică şi patruzeci de grade longitudine vestică. Acolo, pe o plută, în mijlocul mării, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de pânză albastră, cu o pereche de bretele şi înarmat cu un cuţit, şedea singur-singurel un marinar naufragiat, bălăcindu-şi picioarele în apă.

De îndată ce-l zări, Balena deschise gura mare, atât de mare, încât colţurile buzelor i se lăsară până aproape de coadă. Îl înghiţi pe marinar cu pantaloni, bretele, cuţit şi cu plută cu tot. Îl înghiţi şi-i dădu drumul în cămara caldă şi întunecoasă a pântecului ei. Apoi plescăi din buze şi făcu trei tumbe.

Dar, de îndată ce se văzu în pântecul Balenei, marinarul, care era un om grozav de înţelept şi de priceput, se porni pe ţopăit şi trântit, pe sărit şi buşit, apoi lovi şi izbi, se smuci, se răsuci, trosni şi plesni, muşcă şi pişcă, se învârti, se zvârcoli, urlă şi strigă, se târî şi ocărî şi sudui, se stropşi şi hăuli, şi se puse pe dănţuit tocmai unde nu trebuia.

 Şi, nu mai încape vorbă, Balena se simţi cum nu se poate mai nenorocită. Aşa că îi spuse peştişorului cel isteţ:

— Omul acesta e greu de mistuit, şi unde mai pui că din pricina lui şi sughit. Ce să fac?

— Spune-i să iasă. îşi dădu cu părerea peştişorul cel isteţ.

Zis şi făcut. Balena strigă în josul gâtlejului către marinarul naufragiat:

— Ieşi afară şi poartă-te cuviincios! Din cauza ta sughit întruna.

— Nu, nu, răspunse marinarul, nu merge aşa. Altul o să fie târgul nostru. Du-mă acasă, până la stâncile albe ale Albionului şi pe drum o să mă mai gândesc.

Şi se porni să dănţuiască mai dihai decât până atunci.

— Ai face mai bine să-l duci acasă, o sfătui peştişorul cel isteţ. Trebuia să te fi prevenit că-i un om grozav de înţelept şi de priceput.

Aşa că Balena se puse iarăşi pe înotat şi înotă, şi iar înotă cu aripioarele şi coada, atât de repede cât o lăsa sughiţul. În sfârşit, zări ţărmul de baştină al marinarului şi albele stânci ale Albionului. Ajunsă acolo, se săltă cu jumătate din trup pe plajă şi deschise o gură cât o şură, strigând:

— Aici coboară cei care merg la Winchester, Ashuelot, Nashua, Keene şi celelalte staţii dinspre Fitchburg. Şi când rosti Fitch, marinarul sări afară la lumină.

Dar, pe când Balena înota de zor spre ţărm, marinarul, om grozav de înţelept şi de priceput, pusese mâna pe cuţit şi, spărgând lemnele plutei, făcuse o mulţime de aşchii pe care apoi le legase strâns cu bretelele într-un fel de grătar. Odată treaba terminată, înţepenise grătarul în gâtlejul Balenei. Şi acolo rămase. Apoi recită următoarele versuri:

„Un grătar ţi-am pus în gât,

Să-ţi piară pofta să mănânci atât!”

Şi marinarul, de felul său, era lipsit de scrupule.

Odată ce păşi pe mal, se duse acasă la mămica lui, care-i dăduse voie să se bălăcească; mai târziu se însură şi trăi fericit încă mulţi ani. Şi tot aşa de fericită fu şi Balena. Dar, din ziua aceea, grătarul din gâtlej, pe care nu putu nici să-l scuipe, nici să-l înghită, n-o lăsă să mănânce decât peşti foarte, foarte mici. Iată de ce, în zilele noastre balena nu mănâncă oameni, nici băieţi, nici fetiţe.

Peştişorul cel isteţ fugi şi se ascunse în mâlul de sub pragul Ecuatorului. Se temea ca nu care cumva balena să se fi mâniat pe el.

& Vocabular:


a înfuleca = a mânca repede şi cu lăcomie

hăpăind = înghiţind repede şi cu zgomot

şireată = şmecheră, prefăcută

nobil = cinstit, ales

generos = care oferă, darnic

cetaceu = animal ce trăieşte în mare sau ocean

mistuit = digerat

plută = platformă de lemn plutitoare

naufragiat = ajuns în apă în urma scufundării bărcii

pântec = burtă

a plescăi = a face zgomot cu limba şi buzele

tumbe = rostogoliri peste cap

se stropşi = se răsti încruntat

hăuli = chiui, strigă tare

din pricina = din cauza

Albion = nume vechi al Angliei

mai dihai = mai puternic

să te fi prevenit = să te fi atenţionat

de baştină = natal, unde s-a născut

lipsit de scrupule = lipsit de corectitudine şi onoare

Ecuator = cerc imaginar ce împarte pământul în două emisfere


cincizeci de grade latitudine nordică şi patruzeci de grade longitudine vestică = unităţi de măsură pentru distanţele marine şi oceanice

 

@ Exerciţii

& 1. Răspunde la întrebări:

a) Cu ce se hrănea Balena?

___________________________________________________________

b) De ce stătea peştişorul cel isteţ în spatele urechii Balenei?

___________________________________________________________

c) Ce sfat îi dă peştişorul Balenei?

___________________________________________________________

d) Pe cine înghiţi Balena de foame?

___________________________________________________________

e) Ce făcu marinarul în burta Balenei?

___________________________________________________________

___________________________________________________________

f) Ce-a păţit Balena din cauza marinarului?

___________________________________________________________

g) Ce fu nevoită Balena să facă?

___________________________________________________________

h) Ce-şi dorea marinarul?

___________________________________________________________

i) Cum reuşi marinarul s-o îndemne pe Balenă să mănânce doar peşti mici?

___________________________________________________________

g) Ce s-a întâmplat cu peştişorul cel isteţ?

___________________________________________________________

& 2. Spuneţi părerea! Dacă această lectură ar fi o legendă, ce fapt real din viaţa Balenei ar prezenta aceasta?

___________________________________________________________

b) De ce crezi că pe tot parcursul întâmplării, scriitorul îi spune mereu peştişorului „cel isteţ” iar marinarului „un om grozav de înţelept şi de priceput”?

___________________________________________________________

___________________________________________________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s